Făcuse o mie de drumuri și tot nu terminase ceea ce și-a propus...Întârziase pe rând la școala copiilor, apoi la birou, în pauză ieșise să mai rezolve câte ceva, apoi...întârziase la ședință....Și ninsoarea parcă nu mai avea de gând să înceteze! Se grăbea spre ultimele cumpărături...Micul orășel așezat la poalele munților forfotea de lume. Vitrine sclipitoare, oameni grăbiți și copii curioși. Fiecare aștepta un miracol...;era Ajunul Crăciunului!
Maya se grăbea, mai avea atâtea de făcut! Refuzase orice ajutor din partea familiei...trebuia să se descurce singură...își dorea să şi poată! Privită de departe părea o femeie frumoasă. Avea un păr negru ce contrasta plăcut cu albul zăpezii. Dar, privindu-i mai atent chipul puteai citi o mare tristețe....ca o taină.
Zorită să intre într-un magazin își prinse tocul cizmei în pragul de fier...se rupse! Nervoasă, obosită, traversă strada și se așeză pe o bancă într-un mic pavilion din parc. O podidiră lacrimile! Se adunaseră prea multe....divorțul, cei doi copii....unul dintre ei, Alex, anul trecut....Parcă avea în fața ochilor derdelușul.... Pârtttiieeee! Vineeee! Fereșșșteeee! Derdelușul forfotea de copii îmbujorați cu sclipiri vesele în priviri. Ce nebunie de glasuri în albul tăvălit al zăpezii! Stătea pe margine și-i privea bucuroasă. Atunci, Radu încă era alături de ei....O fracțiune de secundă și derdelușul se transformă în haos.....Alex....ajunse la spital....operații...tratamente. Medicii nu știau să-i spună dacă sau când va mai merge.....
Își șterse lacrimile și oftă....ce frumos era totul în copilărie...bradul, Ajunul, darurile, mirosul de acasă ......O pală de vânt o făcu să se-nfioare.....de undeva auzea un clinchet de clopoțel...Poate totuși i se păru.....Hei! Psst! Hei, aici! Uimită se uită în jur....lângă ea zări o făptură incredibil de mică și de frumoasă...purta un costum verde și avea o pălărie roșie cu un ciucure alb în vârf sub care se zăreau urechile ascuțite...Un spiriduș? Spiridușul ridică mâna spre ea și aruncă în sus o pulbere de stele.....Totul în jurul ei se transformă în alb....cer alb, pământ alb...parcă se afla în interiorul unui fulg de nea ce plutea, plutea....lin.....ca un gând bun așezat într-o palmă întinsă.....Și deodată, în marea de alb, zări un iglu ....Trebuie să intrăm.. îi spuse spiridușul....Supusă, intră în iglu.....Ce nebunie! Ce vacarm! Puzderie de culori o înconjurau.....și era atât de cald și bine.....Peste tot în jur zări brăduți ...mai mari sau mai mici, brațe întregi de vâsc, cadouri frumos împachetate, de tavan atârnau cu fire nevăzute mii de beculețe, globuri și beteală printre care se fugăreau avioane și elicoptere.....pe jos mașinuțe, tancuri, trenulețe încărcate cu mii de dulciuri, păpuși și cățeluși ........și o puzderie de alți spiriduși....și toate parcă se mișcau dirijate de o mână nevăzută într-o direcție precisă....nimic nu se încurca, totul era desăvârșit..........iar ea, ea privea uimită.......Eu sunt Richi...îi spuse spiridușul ce o însoțea.....iar aici, în camera aceasta, visurile oamenilor, fie că sunt mici, fie că sunt mari, sunt trimise fiecare la locul lor, după cum și-au dorit........Aici, ajutoarele de spiriduși triază și verifică fiecare cadou și apoi îl încarcă în sanie......Vino, mai avem de mers.......Richi o luă de mână și începură să coboare pe o scară de gheață în formă de spirală. Pe trepte era așternut un covor, roșu cu verde, țesut dintr-un material necunoscut ei ........Intrară într-o altă încăpere....de peste tot se auzea zgomot de unelte, în aer plutea miros de lemn cu iz de aracet, metrii întregi de materiale colorate alunecau în toate direcțiile .....și aici, puzderie de spiriduși munceau de zor....și peste toți și toate se auzea un glas.....Repede, mai cu spor...trebuie să terminăm la timp! Taie odată de acolo...tu, du-te și adună rumegușul........El este Rici, șeful atelierului de jucării..îi spuse Richi.....Rici deci....îmbrăcat și el într-o hăinuță verde încinsă cu o curea maro, aceleași urechi ascuțite, roșu în obraji ......se agita de ici colo, gesticula, striga......Hei Rici, vino și fă cunoștință cu Maya! îi strigă Richi...Bună Maya, bine ai venit......mă bucur să te văd, dar trebuie să vă grăbiți......nu mai aveți mult timp!
Plecară mai departe, scara continua să coboare....ajunseseră într-o cameră nefiresc de liniștită și caldă....aici o mână de ajutoare de spiriduși parcă dansau...recunoscu în jurul lor același praf de stele ce cu puțin timp în urmă o purtară pe brațele fulgilor de nea...
Rechi este spiridușul ce supraveghează fabricarea prafului magic....cu ajutorul lui putem călători în toată lumea într-o clipă....Hei Rechi! Rechi le făcu cu mâna, zâmbind vesel....nu se putea opri însă, mai avea atâta treabă ......
Coborâră și mai adânc.....se simțea miros de fân proaspăt și o gălăgie veselă se auzea în jur.....erau renii! Da! Rudolf, Donner, Prancer, Vixen, Comet, Blitzen, Cupid, Dasher și Dancer....erau toti! Îi recunoscu din prima! Se simțea atât de copil....Hei Ruchi....strigă Richi către un alt spiriduș vesel ce își iscă țuguiul pălăriei dintre reni...Ce faci? Ruchi se apropie vesel de ei...purta același costum verde însă curea lui era galbenă....puteai să juri însă că sunt gemeni.....Repetăm traseul, răspunse Ruchi...ultimele pregătiri, ne așteaptă o noapte grea.....
Scara continua să coboare...era din ce în ce mai plăcut....De undeva începură să se audă colinde....Ajunseseră într-o cameră plină de rafturi.....o mulțime de spiriduși alergau în toate părțile cărând în brațe munți de scrisori și de hârtii.....suluri întregi li se-ncurcau între picioare..............Rochi este spiridușul ce se ocupă cu trierea dorințelor. El le împarte pe categorii și are grijă ca fiecare cadou să fie trimis la locul lui....trebuie să fie foarte atent să nu uite cumva, ceva.....Rochi era la fel ca Richi, Rici, Rechi, Ruchi....doar că avea o curea portocalie....Salut Richi! Privește, mai avem foarte puțin. Anul acesta a fost foarte bogat în dorinți......Succes Maya! strigă...Succes? Pentru ce oare? se gândi Maya...Scara se termina într-o încăpere din cristal de gheață cu luciri ciudate...parcă ar fi aurora boreală.....ce frumos era....Bine ai venit Maya, te așteptam! Un spiriduș se aplecă respectuos invitând-i cu un gest larg să intre.....E Raschi...îi șopti Richi....spiridușul șef! Ce ciudat! Se simțea ca un copil, inima-i bubuia în piept, avea emoții....își simțea obrajii arzând....Intră.
Maya! Ce bucurie să te văd! Ai mai crescut...și da, ești mai frumosă! Uimită se uită la ......nu, nu se poate! își spuse......Moș Crăciun?.....Hoo, Hooo...chiar eu...îi răspunse Moșul râzând cu poftă....Maya, vino.....spune-mi ce-ți dorești! Maya se apropie timidă, cu pași mici de copil, își rezemă fruntea de umărul cald al Moșului, închise ochii....o liniște plăcută o invadă....era așa de bine!
Se trezi speriată într-un vacarm de glasuri de copii...Primiți cu Moș Ajun? Ne dați sau nu ne dați? Nedumerită se uită în jur....era seară și toate erau la locul lor, brăduțul frumos împodobit, cadourile.....în casă mirosea plăcut a cozonaci..... Copii dormeau liniștiți în camera lor...Ce lipsea? Nu-și aducea aminte! Mai era puțin și se apropia ora 12..... Se duse la ușă și o deschise. Afară ningea tăcut cu fulgi mari, nefiresc de albi...Inspiră adânc aerul rece, stătu puțin uitându-se spre o stea stingheră, apoi, închise ușa. Se așeză lângă brăduțul vesel...focul mocnea tihnit......tic, tac, tic, tac...timpul își urma cursul firesc...Bătu de ora 12. În același timp auzi ușa deschizându-se și un glas vesel de copil....Alex se repezi în brațele bărbatului ce intra în casă și strigă: Tată!...Uite! Merg! Dorința ei de copil se împlinise.....
Publicat de Septembrie
Publicat de Septembrie
Comentarii
Trimiteți un comentariu