Articol inscris in concursul NOPTI MAGICE IN MIEZ DE IARNA
-Editie speciala!Editie speciala de sarbatori.Brad de Craciun, la numai un leu.Luati “Viata Libera”, ziarul local!Editie speciala…la numai un leu ….
Printre masinile oprite la semafor, glasul baiatului ce vinde ziare, incearca s-acopere zgomotul facut de zarva orasului in ajun de Craciun, s-acopere claxoanele nervoase ale masinilor luxoase, colindele ce se aud din boxe date la maximum. Se uita ingrijorat in sus spre semafor, mai sunt 12 secunde si se schimba culoarea. Trebuie sa vanda macar doua ziare. In sfarsit, prin geamul portierei apare o mana fina, ce-i intinde 10lei.
-Da-mi si mie un ziar, copile!Baiatul ii intinde ziarul, incercand sa caute cu cealalta mana, cat mai repede restul. Dar cele dousprezece secunde au trecut deja, aude un “pastreaza restul ”grabit, si masina pleaca in tromba, lasand in urma un amestec de mirosuri, de parfum fin,de brad adevarat si benzina. Ce rau ii pare baiatului: oare ce-o crede doamna de la volan, c- am intarziat intentionat… dar nu… aveam mainile prea inghetate, si chiar nici nu-mi trebuie pomana, doar de aceea muncesc, vreau bani adevarati… bani munciti!
Gandurile baiatului treceau asemenea secundelor intre verde si rosu, asemenea masinilor care mai de care incarcate cu cadouri si brazi adevarati, asemenea trecatorilor grabiti sa nu-i prinda inserarea pe drum si poate, asemenea timpului.
-Editie speciala!Editie speciala de sarbatori!Brad de Craciun, la numai un leu….
-Ia, da-mi si mie un ziar, bai fraiere !ii striga un macho cu cosuri pe fata, muscand lacom dintr-o portocala.
Baiatul ii intinde ziarul cu bradul colorat, mare cat toata pagina, si cu ochii la portocala, nu realizeaza ca a plecat, decat cand aude scrasnetul rotilor si hohotul de ras al celor din masina. Surade trist, ii iarta, zicandu-si, ca un om batran la cei opt ani ai lui: tineri, fara minte! Nu-i pare rau de ziar, ii pare bine ca bradul lui desenat a nascut un ras, asa cum era, era un ras .
Semaforul isi face treaba mai departe si-si amesteca culorile cu cele ale lumintelor de pe stalpi. Cand se aprind luminitile stie ca este timpul sa plece spre casa, masinile sunt din ce in ce mai grabite, oamenii au alte prioritati decat sa cumpere ziare, asa ca saluta semaforul ce-i zambeste verde si pleaca spre statia de autobuz. Dar nu, in seara asta nu va lua autobuzul, va merge pe jos. A inceput sa ninga si si e atat de frumos cand in zapada se reflecta lumina din case, din reclame, din brazii adevarati.
Ajunge acasa infrigurat, ud la picioare, dar cu luminte in privire. Nerabdator, incepe sa faca socoteli. Treizeci de ziare cu brazi mari cat pagina minus noua ramase, a vandut doua zeci si unu. Ba nu! a vandut doar douazeci, un brad… a fost… pomana… nu !brazii nu se dau de pomana, a fost cadou… deci, trebuie sa aiba doua zeci si unu de lei… numara incet banutii si ei reci. Noroc cu doamna ce i-a lasat restul, altfel ar fi trebuit sa plateasca un ziar… ce frumoasa era doamna, ce frumos era bradul din masina !!!Deodata fata ii este luminata de un gand. Va avea si el brad, isi va cumpara restul ziarelor din banii ramasi.Va da doar un ziar retur. Nu! Nu cumpara ziare, cumpara brazi.Nu dureaza mult si de pe perete opt brazi ii zambesc, cate unul pentru fiecare an de viata, brazi mari, impodobiti cu de toate. In casa miroase a cerneala, a zapada, a vis. Baiatul adoarme fericit. Se viseaza sub brad, muscand dintro portocala.
BRADUL
Printre masinile oprite la semafor, glasul baiatului ce vinde ziare, incearca s-acopere zgomotul facut de zarva orasului in ajun de Craciun, s-acopere claxoanele nervoase ale masinilor luxoase, colindele ce se aud din boxe date la maximum. Se uita ingrijorat in sus spre semafor, mai sunt 12 secunde si se schimba culoarea. Trebuie sa vanda macar doua ziare. In sfarsit, prin geamul portierei apare o mana fina, ce-i intinde 10lei.
-Da-mi si mie un ziar, copile!Baiatul ii intinde ziarul, incercand sa caute cu cealalta mana, cat mai repede restul. Dar cele dousprezece secunde au trecut deja, aude un “pastreaza restul ”grabit, si masina pleaca in tromba, lasand in urma un amestec de mirosuri, de parfum fin,de brad adevarat si benzina. Ce rau ii pare baiatului: oare ce-o crede doamna de la volan, c- am intarziat intentionat… dar nu… aveam mainile prea inghetate, si chiar nici nu-mi trebuie pomana, doar de aceea muncesc, vreau bani adevarati… bani munciti!
Gandurile baiatului treceau asemenea secundelor intre verde si rosu, asemenea masinilor care mai de care incarcate cu cadouri si brazi adevarati, asemenea trecatorilor grabiti sa nu-i prinda inserarea pe drum si poate, asemenea timpului.
-Editie speciala!Editie speciala de sarbatori!Brad de Craciun, la numai un leu….
-Ia, da-mi si mie un ziar, bai fraiere !ii striga un macho cu cosuri pe fata, muscand lacom dintr-o portocala.
Baiatul ii intinde ziarul cu bradul colorat, mare cat toata pagina, si cu ochii la portocala, nu realizeaza ca a plecat, decat cand aude scrasnetul rotilor si hohotul de ras al celor din masina. Surade trist, ii iarta, zicandu-si, ca un om batran la cei opt ani ai lui: tineri, fara minte! Nu-i pare rau de ziar, ii pare bine ca bradul lui desenat a nascut un ras, asa cum era, era un ras .
Semaforul isi face treaba mai departe si-si amesteca culorile cu cele ale lumintelor de pe stalpi. Cand se aprind luminitile stie ca este timpul sa plece spre casa, masinile sunt din ce in ce mai grabite, oamenii au alte prioritati decat sa cumpere ziare, asa ca saluta semaforul ce-i zambeste verde si pleaca spre statia de autobuz. Dar nu, in seara asta nu va lua autobuzul, va merge pe jos. A inceput sa ninga si si e atat de frumos cand in zapada se reflecta lumina din case, din reclame, din brazii adevarati.
Ajunge acasa infrigurat, ud la picioare, dar cu luminte in privire. Nerabdator, incepe sa faca socoteli. Treizeci de ziare cu brazi mari cat pagina minus noua ramase, a vandut doua zeci si unu. Ba nu! a vandut doar douazeci, un brad… a fost… pomana… nu !brazii nu se dau de pomana, a fost cadou… deci, trebuie sa aiba doua zeci si unu de lei… numara incet banutii si ei reci. Noroc cu doamna ce i-a lasat restul, altfel ar fi trebuit sa plateasca un ziar… ce frumoasa era doamna, ce frumos era bradul din masina !!!Deodata fata ii este luminata de un gand. Va avea si el brad, isi va cumpara restul ziarelor din banii ramasi.Va da doar un ziar retur. Nu! Nu cumpara ziare, cumpara brazi.Nu dureaza mult si de pe perete opt brazi ii zambesc, cate unul pentru fiecare an de viata, brazi mari, impodobiti cu de toate. In casa miroase a cerneala, a zapada, a vis. Baiatul adoarme fericit. Se viseaza sub brad, muscand dintro portocala.
ARTICOL PROTEJAT DE LEGISLATIA IN VIGOARE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE!
ARTICOLUL ORIGINAL IL GASITI AICI :
Comentarii
Trimiteți un comentariu